VIATA DE LANGA MINE

FORUM DIFICIL PENTRU CEI CE CRED ORBESTE, INDIFERENT IN CE
 
AcasaAcasa  PortalPortal  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Traditia islamica

In jos 
AutorMesaj
alexandra

avatar

Mesaje : 130
Data de inscriere : 16/10/2011

MesajSubiect: Traditia islamica   28.11.11 13:18

TRADITIA ISLAMICA
link catre sursa

Asa cum Coranul este format din capitole, sunnah este compusa din hadisuri. Sunna reprezinta (inseamna) traditia profetica, iar hadis – relatare despre ceva ce a facut sau spus Profetul Muhammed. În limba arabă, sensul principal al termenului de “hadis” este acela de ştire, veste, conversaţie, povestire, relatare a unui moment din istorie sau a unei legende, indiferent dacă aceasta este adevărată sau falsă. Un alt sens este acela de “nou” – antonimul lui “qadim” care înseamnă vechi. Asemenea altor cuvinte (de exemplu: zakat, salah), termenul “hadis” a căpătat un sens special în Islam. Aşadar, din prisma religiei islamice, “hadis” înseamnă vorbele, faptele, încuviinţările şi însuşirile profetului Muhammed, ceea ce el a spus, împlinit, aprobat în diferite împrejurări. Hadisurile reprezintă a doua sursă de bază a Islamului, după Coranul cel Nobil, căci Allah spune musulmanilor în Coran că profetul Muhammed nu vorbeşte de la sine, ci doar transmite revelaţia divină pură. Aşadar majoritatea spuselor şi acţiunilor Profetului sunt revelaţii divine. Coranul ne trasează modul de viaţă în linii mari, iar hadisurile profetului explică şi detaliază aceste principii de bază prin spuse şi practici (rugăciunea, zakat, hajj). De fapt, hadisurile reprezintă singura variantă validă de interpretare a Coranului.

Învăţaţii din domeniul hadisului au stabilit să nu primească relatările profetului fără a avea menţionat şirul de relatatori ai hadisului. Astfel a apărut ştiinţa relatatorilor de hadis care s-a ocupat de studiul vieţii celor care au transmis vorbele şi faptele profetului. În acest sens au apărut zeci de culegeri care ne prezintă caracterul, comportamentul în timpul vieţii şi precizia în memorare sau scriere a fiecărui relatator. Şirul de relatatori se numeşte SENED, iar hadisul propriu-zis se numeşte METN. Pentru ca hadisul să fie autentic trebuie să fie lipsit de vreun cusur atât în ceea ce priveşte METN, cât şi SENED. Termenul de hadis a ajuns să fie un sinonim al termenului de sunnah, deşi, etimologic, sunnah înseamnă drum, cale, conduită, atitudine. Majoritatea musulmanilor foloseşte termenul de hadis cu sensul de sunnah şi invers. Diferenţa dintre hadis şi sunnah este remarcată în cărţile de specialitate. Tipurile de hadis din punctul de vedere al atribuirii: Hadis-ul profetic – Vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammed, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în diferite împrejurări si Hadis-ul qudsi – Ceea ce a transmis profetul Muhammed de la Allah.

TRADITIA ISLAMICA
de Catalin Stanculescu
link catre sursa

1. Sunah – completarea Koranului
Prin moartea lui Mohammed, musulmanii au pierdut sursa lor vie de calauzire. Marile cuceriri i-au adus în contact strâns cu culturi mai rafinate decât era a lor si i-a confruntat cu toate raspunderile încurcate ale cârmuirii unui vast teritoriu. Desi Koranul cuprinde o larga varietate de reguli pentru a rândui domenii specifice ale vietii, o carte atât de mica nu putea asigura o calauzire definitiva pentru toate situatiile noi cu care se confrunta comunitatea. Musulmanii au constatat repede ca era necesar sa se completeze Koranul cu alte surse de autoritate care sa raspunda noilor întrebari. Cea mai importanta dintre aceste surse de autoritate complementare a devenit Sunnah sau traditia.

Întorcându-se la Sunnah sau practica instituita de profet, arabii musulmani timpurii s-au aratat credinciosi unui principiu cinstit de stramosii lor vreme de secole. Arabii au tinut întotdeauna în mare cinste obiceiurile trecutului iar în masura în care ei recunosteau criterii de comportare umana si moralitate, acestea erau extrase din exemplele înaintasilor si din obiceiul instituit (datina) grupului tribal. Aparitia islamului nu a necesitat respingerea principiului autoritatii traditionale ci numai redefinirea izvorului traditiei. Pentru musulmani, ca si pentru arabii dinainte de ei, faptele oamenilor mari ai trecutului si modelul de conduita consfintit de vreme au continuat sa fie normative. Totusi, în locul eroilor arabi si a datinilor tribale, musulmanii au început sa spuna prevestiri despre profet si tovarasii sai si sa-si ia ca model modul de viata al acestei comunitati musulmane foarte timpurii. La momentul potrivit, sprijinirea pe traditie a fost recunoscuta ca un principiu oficial.

Recurgerea la autoritatea traditiei nu s-a facut fara probleme. Este evident ca daca musulmanii întotdeauna ar fi actionat sau ar fi crezut în mod strict precum înaintatii lor nu ar fi fost nici o transformare sau dezvoltare în viata comunitatii lor. În realitate dezvoltarea a fost rapida în primele doua secole islamice si a presupus adaptarea la conditiile de neconceput pentru arabii din timpul profetului. A trebuit sa existe, de aceea, o anumita cale de a largi perspectiva si semnificatia traditiei. Când musulmanii cautau precedente si nu reuseau a gasi ceea ce le trebuia, adesea fabricau traditii care sa le satisfaca nevoile. Nu exista nici un alt mod efectiv

2.Natura traditiei
Sunnah sau practica instituita de profetul Mohammed a fost considerata normativa pentru musulmani incepand din al III-lea secol islamic (sec. IX d.Hr). Doua veacuri intregi de existenta a comunitatii musulmane au trecut ca intrebarea „care era Sunnah si cum putea sa fie ea determinata” sa-si gaseasca un raspuns definitiv.

In sec. III islamic, intr-o serie de scrieri polemice care atacau sarcastic pe cei cu alte puncte de vedere, juristul al-Shafii a argumentat primatul traditiei lui Mohammed. El a sustinut ca traditia (Sunnah) spuselor profetului, actiunilor si aprobarilor sale si numai aceasta Sunnah – era normativa pentru musulmani. Precedentele tuturor celorlalte traditii trebuiau respinse ca inferioare. În cursul timpului, punctul de vedere strict al lui al-Shafii a fost acceptat de marea masa a comunitatii. Astazi, când se spune ca, dupa Koran, musulmanii urmeaza Sunnah se subîntelege ca este vorba de traditia profetului. Al-Shafii a instituit si un al doilea principiu important, sustinând ca Sunnah era cunoscuta pe baza relatarilor orale sau Hadith asupra cuvintelor, actiunilor si aprobarilor tacite ale profetului. Din timpul lui al-Shafii, cautarea musulmana de traditii profetice a luat forma culegerii si autentificarii de Hadith.

3. Cartile Hadith
În sec. III islamic (sec. IX d.Hr.), carturarii au alcatuit câteva culegeri sistematice mari de hadithe, recunoscute azi pe locul al doilea în autoritate dupa Koran. Ele sunt cunoscute sub numele de Cele sase carti Sahih (judicioase). Între ele, cele mai respectate si mai des citate sunt cele doua culegeri ale lui al-Bukhari (decedat 870 d.Hr.) si Moslem (decedat 875 d.Hr.). fiecare din aceste carti a fost alcatuita dupa examinarea în detaliu a unui numar mare de hadithe raspândite îndeobste, din care majoritatea au fost respinse ca false sau slabe. Cartile sunt organizate în capitole dupa subiecte, cu toate hadithele care se refera la o anumita tema, strânse împreuna, sub titlul potrivit. Aceasta metoda de organizare demonstreaza relatia strânsa dintre colectiile de hadithe si nevoile legiuitorilor islamici, deoarece categoriile organizarii sunt extrase din lege. În adaos fata de aceste sase carti se folosesc si alte culegeri mai putin cunoscute.

Însemnatatea istorica a culegerilor de hadithe este controversata. Musulmanii conservatori accepta cartile hadith ca relatari exacte si demne de încredere ale spuselor, actiunilor si aprobarilor profetului, întocmite printr-o discernere stiintifica atenta a binelui de rau. În afara de aceasta, exista un element de credinta în atitudinea lor fata de hadithe care face ca orice îndoiala asupra autenticitatii lor sa para un atac contra islamului. Totusi, învatatii moderni releva contradictiile, anacronismele si elementele tendentioase cuprinse chiar în Cele sase carti însesi, contestând existenta unor informatii vrednice de încredere despre profet în culegerile de hadithe. Dupa parerea lor, culegerile de hadithe reprezinta consensul comunitatii musulmane asupra marilor probleme juridice si teologice ale istoriei ei, probleme care se pusesera în vremea când au fost alcatuite Cele sase carti judicioase.

De aceea, însemnatatea culegerilor de hadithe consta în ce ne spun ele despre mentalitatea musulmana mai ales în mediul carturarilor din sec. III de la Hegira (sec. IX d.Hr.) iar nu în ceea ce relateaza ele despre Mohammed. Foarte recent, ca un aspect al modernismului islamic, unii musulmani au atacat rolul normativ al traditiei din trecutul comunitatii. Ca sa se elibereze de atitudinile medievale, despre care ei cred ca au împiedicat progresul societatilor islamice, ei resping hadithele si apeleaza în schimb la autoritatea exclusiva a Koranului. Astfel de oameni reprezinta însa doar tendintele liberale extreme printre musulmanii actuali.

Sus In jos
 
Traditia islamica
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
VIATA DE LANGA MINE :: SUBIECTE :: Religie-
Mergi direct la: